Un GeoTrip mai diferit

După o sesiune stresantă, vestea organizării GeoTrip a fost mai mult decât binevenită. Chiar dacă anul acesta condițiile nu au permis o ediție la fel de mare ca în anii precedenți, organizatorii s-au asigurat că distracția va fi pe măsura anilor trecuți.

Cele două trasee au avut dificultăți diferite: ușor spre mediu traseul Predeal – Cabana Gârbova – Vârful Clăbucetul Taurului – Azuga și mediu treseul Predeal – Cabana Valea Azugii – Vârful Clăbucetul Azugii – Azuga.

Ne-am împărțit în două grupuri, ne-am înarmat cu bocanci, parazăpezi și geci impermeabile și ne-am urcat în tren cu destinația Predeal. Călătoria a durat aproximativ două ore, timp pe care l-am umplut cu jocuri, râsete și povești.

La oprirea în Predeal, organizatorii ne-au surprins cu mici surprize și ne-au prezentat modul de desfășurare a acestei ediții GeoTrip și, desigur, am făcut nelipsita poză de grup.

Am plecat împreună din gară cu multă voie bună, muzică haiducească și pași atenți la gheața de pretutindeni.

Primul popas și ultimul nostru punct comun a fost Cabana Susai, unde organizatorii ne-au oferit și de data aceasta mici surprize atent pregătite, urmând tradiționala Haka la aproximativ 1400 m altitudine.

Aici grupurile s-au despărțit și fiecare și-a urmat propriul traseu. Am alunecat, ne-am ridicat, am stat cu ochii-n patru după urs, am sperat să vedem căprioare, dar pădurea era pustie. Doar urmele proaspete din zăpadă ale altor drumeți ne spuneau că nu suntem singuri.

Cu pași atenți și siguri ne-am făcut drum prin zăpadă știind că în vârf priveliștea va fi pe măsură.

Zăpada aproape că ne-a pus bețe în roate, picioarele noastre afundându-se până la genunchi din loc în loc.

Cu toate acestea, am fost perseverenți – adevărați geografi – și cu multe râsete și încurajare am ajuns în vârf.

Priveliștea a fost uimitoare. Nu știam ce să pozez mai repede, unde să mă uit mai degrabă. Bucegii, Piatra Craiului, Neamțului, totul era o nebunie!

Iată-ne aici, pe acest munte micuț și pe care mai nimeni nu-l bagă în seamă, trăind aceste momente extraordinare și având în fața ochilor acest peisaj fantastic.

După o altă poză de grup am coborât spre Azuga, de data aceasta mai mult prin noroi decât prin zăpadă. Vântul sufla din toate părțile și un fluierat nemaiauzit își făcea loc printre copaci.

Pe traseu ne-am apropiat, nu numai între noi, dar ne-am împrietenit și cu câțiva cățeluși ai locului.

Am ajuns în gara din Azuga și ne-am reunit grupurile. Toți eram înnoroiați, obosiți, dar fericiți. La finalul zilei aplicațiile mobile ne arătau tuturor 40.000 de pași, pași de care aveam nevoie cu toată ființa noastră, pași făcuți împreună, pași care ne-au apropiat, pași care ne-au făcut să ne cunoaștem mai bine, pași care ne-au arătat că nu suntem niciodată singuri atunci când facem parte din ASG.

Mulțumesc ASG și în special organizatorilor pentru oportunitate!