Cum am devenit voluntar?

Cum am devenit voluntar? Faptul că intrasem la Facultatea de Geografie nu era wow pentru mine, nu îmi dorisem aici...tocmai din cauza asta am zis că trebuie să fac ceva, să îmi fie mai uşor să mă adaptez. ASG Aflasem de ei de la o prietenă, care îmi spusese că trebuie să mă înscriu, că sigur e ce îmi trebuie. Abia aşteptam. Interviul a fost o aventură: nu am răspuns când m-au sunat, am sunat eu a doua zi...cât pe ce să ratez, dar nuuuu. M-au întrebat ei câteva lucruri, apoi am zis că schimb eu foaia, şi i-am întrebat chestiile cu care începeam orice conversație în perioada respectivă: "Voi citiți? Care e cartea preferată? Dar muzica? Hmm, filme, seriale?" Cred că i-am speriat puțin, însă m-au acceptat. Prima şedință în Amfiteatrul Mehedinţi a fost kdidhxj! Suuuper mulți oameni, se remarcau cei în tricouri galbene, care veneau aproape pe rând la noii voluntari, faceam cunoştință, o glumiță, o ceva. Totul bine. Îmi amintesc că ziua mea de naştere a picat într-o miercuri, fix când aveam şedință. Nu apucasem să mă împrietenesc cu toți, însă toaaaată lumea mi-a cântat "La mulți ani". M-am simțit kdjdhdhk! Asociația Studenților Geografi mi-a adus mulți prieteni, acest lung şir de oameni minunați pe care i-am cunoscut începând chiar cu Simion. Am tras noi nişte bilețele şi a rămas să ne întâlnim cu persoana respectivă în următoarele zile, bla bla. Am vorbit noi ce am vorbit, mi-a zis că şi ei îi place să citească (cred că m-a mințit, citeşte aceeaşi carte de aproape 3 ani) şi m-a dus într-o pauză la biblioteca de la Facultatea de Litere, care e foarte drăguță. Acolo am avut noi primul moment împreună. Desigur că am făcut gălagie pe acolo, oamenii se uitau urât la noi şi ne faceau acel "shh" tipic. Aveam potențial la capitolul gălăgie, dacă înțegeți ce vreau să zic. Aa, şi am făcut nişte poze super urâte atunci... Treptat mi-am făcut super mulți prieteni, cunoşteam oameni faini la fiecare contact pe care îl aveam cu celelalte asociații studențeşti, participam la proiecte, mergeam la super petreceri până când la sfârşitul anului am ajuns la concluzia ca vreau să fiu parte din echipa aia care organizează proiectele. Şi atunci au început responsabilitățile...deadline-uri pe care trebuia să le respecți, idei noi, lucruri multe de făcut pentru că avem atâtea proiecte genialeee! Partea cea mai faină la ASG e că nu eşti niciodata singur. În nimic. Jocuri, muncă, proiecte, fericire, tristețe...facem atât de multe lucruri împreună încât am devenit o familie. Prima lecție: în voluntariat nu există "eu", există "noi". Sunt mai multe, însă desigur că se învață pe parcurs. Cel mai tare moment e atunci când ne facem tricouri. Da, alea galbene. La început nu îmi plăcea galbenul, însă acum sunt suuuper mândră să port tricourile asociației. La fiecare proiect îl pregătesc aşa drăguț, îl calc...exact ca pe o uniformă. O dată cu dezvoltarea mea în cadrul voluntariatului, mi s-a oferit oportunitatea de a deveni trainer, prin Academia de Training de la USR. Nu v-am spus de Uniune...o altă familie minunată în care m-am integrat. Aşa, să termin cu partea asta de training... Ideea era să fiu trainer pentru că îmi doream să le ofer oamenilor din ceea ce am învățat, să fiu un model. O sa rezum printr-un citat, care îmi place mult: "La început dai din ceea ce ai, la un moment dat dai din ceea ce eşti.". Nu mai ştiu cine a spus asta, dar oricum, ați prins ideea. Despre Uniunea Studenților din România, pot să vă spun că este aşa ca o mămică pentru celelalte asociații studențeşti. Am ajuns să simt USR prin Academia de Training...am primit primul meu pin, primul meu tricou. Eram suuuuper fericită! O altă chestie tare în voluntariat e că mai primiți chestii, dăruind la rândul vostru. Am multe multe poveşti de spus, multe prietenii de descris. Poate chiar o sa mai scriu altă dată. În încheiere, vă spun că sunt tare fericită ca voluntar, că a fost cea mai bună decizie din studenție să fac parte din ASG. Alina de care vă spuneam nu prea are timp să scrie (cum vă spuneam şi despre citit), dar o s-o parafrazez aici