Boboc pe Munte

La începutul fiecărui an universitar, Asociația Studenților Geografi organizează „Săptămâna Bobocului” pentru noii studenți ai anului I. Anul acesta, la finalul săptămânii, în perioada 9-10 octombrie 2021, voluntarii ASG împreună cu 20 de boboci și un profesor dornic să ajute au plecat pe munte către Cabana Diham Phoenix din Munții Bucegi.

Pregătiți cu bocanci, rucsaci în spate și echipament conform vremii de octombrie, gașca de geografi a plecat spre cabana Mamei Oara, urmând traseul din Predeal pe Valea Iadului către 1320 m. altitudine.

După un traseu de aproximativ două ore și jumătate, am ajuns la cabană, am servit tradiționalul ceai de rom de la Diham și am început pregătirea activităților. Cei 20 de participanți au fost împărțiți în 4 echipe, și-au ales un nume și un salut și au plecat într-un Treasure Hunt pe dealul Măgura Cenușie. Concursul le-a pus la încercare cunoștințele de orientare în spațiu, folosind busola și azimutul, așa cum le-a explicat domnul profesor Bogdan Olariu. Proba a avut 10 checkpoint-uri, în urma fiecărui punct echipele adăugând pe foaia lor câte o ștampilă cu o literă, iar după trecerea prin toate, rezultatul era GEOTRIPASG.

La întoarcerea din aventură, participanților le-a fost prezentat modul de realizare a mai multor tipuri de focuri haiducești. Aceștia vor fi pregătiți pentru situațiile extreme în care este necesar să facă focul în pădure.

După o zi plină de activități, sâmbăta pe munte s-a încheiat cu o seară de cântece folk, susținută de prietenii de la Gașca Chitară Grozăvești. Atmosfera faină pe care ne-o oferă în fiecare seară când ne regăsim pe munte a fost și acum, iar voluntarii și bobocii noștri au cântat împreună cu ei.

Duminica ne-am început-o cu o înviorare în stilul nostru caracteristic, cu dansurile Haka și coregrafia Aram Zam Zam. După micul dejun, participanții au susținut o probă scrisă, bazată pe cunoștințele acumulate ziua precedentă, legate de Bucegi, de mersul pe munte și orientare turistică. Aceștia au avut și provocarea de a realiza, de la zero, tipul de foc Reflector. Înainte de plecare a avut loc premierea, unde echipa care a acumulat cel mai mare punctaj în urma probelor a fost declarată căștigătoare.

După un ceai și o ședință foto cu Vârful Bucșoiu în spate, am plecat spre Bușteni pe traseul Diham - Pichetul Roșu - Poiana Coștilei - Gura Diham. Acest traseu i-a permis profesorului să le explice participanților cum să citească și să lucreze cu o hartă, să recunoască mai multe tipuri de roci și despre speciile de animale și vegetație prezente în Bucegi.

Ca de fiecare dată, domnul profesor Bogdan Olariu, care ne însoțește în drumeții, a fost prezent, ajutându-ne să formăm studenți care să urce pe munte, să înțeleagă ce înseamnă muntele și ce responsabilități necesită acesta. Din spusele dumnealui, voluntarii galben-verzi au făcut o treabă foarte bună, dând dovadă de armonie și formând relații de prietenie. S-a dovedit din nou că geografia leagă prietenii.

Prima amintire care îi trece prin minte domnului profesor este înviorarea de dimineață din fața Vârfului Bucșoiu.. Întrebat ce l-a determinat să participe ca organizator, acesta a răspuns, cu mândrie și nostalgie, că este exact același lucru care l-a determinat să aleagă profesia de cadru didactic, mai exact dragostea pentru cei tineri. Îl bucură când îi învață ceva nou pe studenți, când colaborează cu ei în diferite proiecte. Totodată, activitățile au fost diverse, de la cele indoor, la cele outdoor, ținându-i în priză pe studenți. De asemenea, domnul profesor susține astfel de trip-uri pentru că vin în sprijinul practicilor de la Facultate, îmbinând utilul cu plăcutul. Un om de bază al proiectului GeoTrip, domnul profesor Bogdan Olariu redă o viziune de viitor a acestui proiect, afirmând că este ca o ștafetă pe care voluntarii ASG-iști să o dea mereu viitoarelor generații deoarece fiecare generație își va aduce aportul de originalitate.

În finalul interviului, nu am putut să ne oprim fără să aflăm părerea dumnealui despre munte și ce ar trebui să știe fiecare student geograf despre acesta. Ei bine, să ne bucurăm de cuvintele dumnealui: „Îmi place întrebarea aceasta, asta da. Pentru mine muntele înseamnă ceva special, a însemnat un element important ce m-a dus pe această cale, a geografiei și a profesiei pe care o am. Mie mi-a adus multă bucurie, pace și...direcție în viață și mi-ar plăcea, sigur nu se aplică pentru fiecare geograf, că unii îndrăgesc marea, alții muntele, dar pentru cei care iubesc muntele să însemne același lucru. Să-l înțeleagă și să îi aducă ce-mi aduce și mie. De aceea tot iubesc muntele.”

Diana Cornea, chiar dacă este boboacă, ne-a atras atenția din prima clipă prin stickerele, pin-urile și ecusoanele ei legate de munte. Ne-am dat seama că, spre deosebire de ceilalți boboci, chiar și dintre voluntarii mai vechi, aceasta nu era prima dată când se aventura pe munte. Putem spune că era deja prietenă cu el. Diana ne spune că experianța ei în acest GeoTrip a fost una foarte faină, venind imediat după ziua ei și că un cadou mai frumos nu putea primi. Un plus pe care l-a trăit prin acest GeoTrip a fost deplasarea sa pe munte pe vreme de iarnă, spunându-ne că mereu i-a fost frică să facă drumeții în anotimpul rece și că așa a reușit să treacă peste această barieră.

SuperDiana, așa cum ne place să-i spunem, ne povestește că, fiind o iubitoare a muntelui și a naturii, rămânea mereu în urmă pentru a fotografia totul și că mereu se întâlnea cu „măturătorii” grupului (voluntarii Ingrid, Pavel și Amalia) care glumeau cu ea. În schimb, în a doua zi, la întoarcere, s-a simțit foarte bine fiind în fața grupului alături de Jipa și Teona, bucurându-se de traseul frumos. Se pare că prima amintire care-i vine în minte, legată de acest GeoTrip este cea care a fascinat-o cel mai tare și anume lucrul cu harta din a doua zi. I-au plăcut enorm explicațiile domnului profesor și cât de interesant era să lucrezi cu o hartă la fața locului, pe teren. Pe lângă asta, Diana își amintește cu drag de legăturile formate în această deplasare și chiar recomandă tuturor studenților această experiență pentru că merită fiecare moment.

Un alt participant care ne-a răspuns la câteva întrebări este Ionuț Bălan, zis și CICI, care s-a bucurat de prima lui experință pe munte, în care a învățat cum se orientează cu busola, după azimut, dar și cum să facă un foc haiducesc. Întrebat cum au fost voluntarii pentru el, acesta pare să fi fost încântat de ei, mai ales că acum, a devenit și el unul dintre aceștia: ”Sincer, tind să cred că sunt unele dintre cele mai faine persoane pe care le-am întâlnit, pentru că, uite, de exemplu, am vorbit cu Ceaw pe parcursul traseului despre munte, ce o să facem pe parcus, ce traseu o să luăm, cum o să fie și am și aflat informații, precum ce este o brână. Foarte șmecheri, foarte înțelegători și pregătiți pe partea aceasta geografică și tot ce ține de aceasta, dar și foarte băgăcioși”.

Pentru Cici traseul a fost unul ușor, dat fiind faptul că ulterior acesta a mers pe Jepii Mici. Amintirea care îi marchează această drumeție este treasure hunt-ul, care, ca prin minune, l-a trezit la realitate după ce mâncase foarte mult pentru că a răspuns cu brio la un challenge dat de Jipa, fanul numărul 1 la ciorbe de burtă, doborându-i recordul cu patru ciorbe mâncate la o masă. Da, Mama Oara, ne super place ciorba de burtă de la Diham și cu siguranță mai venim să doborâm recordurile. Cu propria lui descriere “Bună, eu sunt Cici și sunt carismatic”, acesta recomandă proiectul pentru că l-a ajutat să se descopere, să își facă o pasiune de a urca pe munte, dar cel mai important, l-a ajutat să își găsească idolul. Vom lăsa în umbră momentan acest asepct, poate vă vom dezvălui în drumețiile viitoare.

Un voluntar din echipa de organizare este Pavel, unul dintre stâlpii acestei deplasări alături de ceilalți organizatori. Este un om dedicat, de care pot spune fără nicio ezitare că are o parte din sufletul său dăruită acestui proiect. Acesta ne povestește de atmosfera caldă din acestă ediție care a permis crearea de legături strânse cu bobocii, ajungându-se foarte ușor la inside joke-uri.

El ne mai mărturisește faptul că s-a atașat și de voluntarii ASG mult mai tare deoarece este convins că GeoTripul UNEȘTE OAMENI, fiind primul proiect cu care a interacționat în ASG și că va rămâne veșnic proiectul lui de suflet. Pavel ne spune că au fost multe întâmplări amuzante dar și constructive, de la derutarea participanților in timpul Treasure Hunt-ului, care nu găseau stegulețele când erau sub nasul lor, până la inspirația lor de a face o veveriță din zăpadă când aveau de pozat una pentru provocări.

El adoră muntele, chiar spune că-și găsește liniștea prin el, fiind născut în București printre betoane. Legat de activități, Pavel ne mărturisește că era puțin reticent legat de unele dintre ele, cum ar fi focurile haiducești, care s-au dovedit a fi o activitate interesantă. Pe lângă asta, coincidența de a ne întâlni cu cei de la Gașca Chitară Grozăvești a fost o întâmplare extraordinară. Prin urmare, împătimitul muntelui spune că recomandă și altor studenți GeoTripul pentru că el este sigur că o să descopere ceva ce le place foarte mult prin acest proiect și că-și dorește, ca pe viitor, deplasările să aibă mai multe zile pentru mai multe activități.

Ingrid, voluntară ASG și studentă în anul 1 de Master, nu mai fusese până în acest moment într-un GeoTrip și a considerat necesară această experiență pentru perioada ei de studenție. Ea mărturisește că nu era o adeptă a mersului pe munte, însă această drumeție i-a deschis ochii și pofta de urcat pe munte. Printre amintirile amuzante cu care Ingrid a rămas în urma tripului, aceasta menționează activitatea cu focurile haiducești. Deși nu mai auzise de aceste tipuri de foc, s-a găsit în situația în care era nevoită să își ajute colegii la construirea și prezentarea lor. În numai 30 de minute, aceasta a reușit să învețe cum să aranjeze 4 tipuri de focuri, dar și situațiile pentru care este bun fiecare.

Deși Ingrid a fost „bătrâna” acestui GeoTrip, consideră că s-a apropiat și mai mult de voluntarii organizatori, și este fericită că a avut ocazia să cunoască și să îndrume noii studenți geografi. Consideră că activitățile acestei ediții au fost inovative și motivaționale și că pe viitor GeoTripul va rămâne un proiect de succes, recomandând abordarea unor noi activități și alegerea unor noi trasee montane.

Așa a decurs prima ediție de GeoTrip din acest an universitar. Coborâm de pe munte cu multe amintiri frumoase și amuzante, cu relații de prietenie noi, cu lucruri învățate, cu peisaje care îți taie respirația, pentru că ne-am bucurat de prima zăpadă din acest sezon. Mulțumim domnului profesor, Bogdan Olariu, care este un adevărat camarad al echipei ASG, mulțumim voluntarilor, care s-au implicat și au dat dovadă de responsabilitate și, nu în ultimul rând, mulțumim participanților că s-au distrat și au învățat cu noi. DA, deja ne e dor de munte, de Mama Oara și promitem că studenții geografi se vor reîntoarce cât de curând.

autor: echipa GeoTrip